Blog Cars Fashion Hotels Lifestyle Travel
Fashion blog romania personal luxury blog popular blog europe europa english blog Blog Fashion Romania Blog moda Romania Blog Lifestyle Romania Roxi Rose Blog masini Romania Blog Cars Romania Blog makeup Romania Blog beauty Romania best romanian blogs digital divas best english blogs fashion blogs top 2017 most influential romanian blogger top travel bloguri cele mai populare bloguri personal blog personal lifestyle blog

Aegean paradise. Summer heat.

Majoritatea oamenilor se gasesc mereu in așteptarea a câte ceva. Fie că este vorba de un spectacol, un eveniment din viata sau un episod dintr-un serial, ei îl așteaptă.

Sunt genul de persoană care mă ghidez dupa motto-ul make it happen! , de aceea iubesc planificarea, aranjamentelele si momentele. Imi planific ceva ce imi doresc, ma pregatesc pentru acel ceva si fac cate un aranjament in fiecare zi doar pentru a omorî asteptarea a ceea ce este planificat. Asteptarea ma omoara, pentru ca fiecare moment care ma desparte de ceea ce vreau trezeste in torace o durere surdă… deci daca ea ma omoara pe mine o omor si eu pe ea 🙂
Acum aproximativ 10 luni, impreuna cu Stefan am planificat o vacanta de 11 zile in Grecia. Stabilisem data si toate detaliile aferente. Nu era prima data când el fusese acolo, insa eu nu mai văzusem Grecia pana… in acest an. Asteptatea a luat sfarsit, vara lui 2014 a venit iar noi am plecat in Grecia. Unde? In golful Atenei, pe o insula cu incarcatura istorica puternica. Imaginati-va un triunghi cu varful in jos, cu laturile de aproximativ 8km. Insula se alfa pe taritoriul marii Egee, la o distanta de 40 de minute stabatuta cu ambarcatiuni de viteza.

Am ajuns in Grecia cu avionul. Este cea mai buna varianta de transport, avand in vedere conditiile de trafic din vara. Am luat aeronava din Serbia, Beograd. Un Airbus Industrie 319. Pana in Beograd, am mers cu masina, un total de 2 ore si jumatate. Avionul a zburat aproximativ o ora si 40 de minute. Serviciile de la bordul aircraft-ului AirSerbia au fost ireprosabile.

image

image

PhotoGrid_1408827226379

PhotoGrid_1408827129758

Odată ce am ajuns in Atena, am luat un taxi pana in port. Desi pe aparat, nu costa mai mult de 35 de euro, taxiurile din aeroport pretind in jur de 45-60 de euro pentru strabaterea traseului. Deci daca va gândiți sa urmați traseul descris de mine in aceasta vacanta, atentie la taximetristi impostori. Exista si o vatianta mult mai ieftina si foarte buna, si anume autobuzul expres Aeroport-Port Pireus. Biletul costa 5€. Desi merge foarte repede autobuzul, avand o banda speciala de mers, drumul va fi la fel de lung. Atena este un oras deosebit de mare, avand o populatie de 10 milioane de locuitori…adica aproximativ jumatate din populatia Romaniei. Este un oraș foarte extins, intinzandu-se de la mare pana in vaile dealurilor ce îi inconjoara periferiile.

In port, am dat nas in nas cu o căldură stupefianta. Pur si simplu am simtit ca nu se poate respira, aerul fiind cald, uscat si… poluat in zona capitalei. Am așteptat in port cam 40 de minute dupa Flying Dolphin. Aegean Flying Dolphins sunt niste ambarcatiuni de mărime mica, avand o capacitate de aprox. 100 de pasageri maximum, de viteza mare. Prețul unui bilet dus Pireus-Aegina este de 13€. Trebuie sa marturisesc ca eu nu mai fost pe o barca, vapor sau orice altceva pulteste desrupra vaurilor marii, pana acum. Simteam in momentul in care ambarcatiunea se apropia de debarcader cum imi creste neliniștea si cum se imprastie adrenalina in corp. Abia asteptam! Delfinul a plecat spre insula, iar eu eram la bord. Cand a parasit teritoriul portului am simtit cum viteza a inceput treptat sa zguduie peretii bărcii. Cand am privit pe fereastra am spus: “Dumenzeule! Barca asta chiar zboara!” De la viteza si datorita designului aerodinamic, botul barcii s-a ridicat si taia valurile rapid, aruncand stropi pe ferestrele groase. Eram acum la o distanta de 3 metrii desupra valurilor nervoase. In departare se vedeau sarind, delfini…

PhotoGrid_1408827458898

PhotoGrid_1408827555415

Ajunsi in portul Aegina, am urcat in masina care ne astepta. (Oh, abia astept sa ajung la partea aceea). Dupa un drum de 20 de minute, am ajuns in partea opusa portului, in Agia Marina. Aici se afla hotelul in care am stat, hotel Blue Fountain. Nu as fi putut gasi un nume mai bun. Este ca o oaza, un petec de paradis in mijlocului unui etern uscat. Insula are un peisaj tulburator: dealuri, oaze, un oraș mereu viu, stațiuni uitate, statiuni fantoma, statiuni de lux. Palmieri la baza, pe plaje si in statiuni si pini si chiparosi in varf. Dar de la baza pana in varf, uscat. Iarba vesteda si perena… peste tot, ca marii paznici, fistici si maslini, plante cu o varsta de o poti citi in scoarta pietrificata. Si totusi, vechimea bucății de pamant pe nume Aegina, e umbita de oazele cu albastrul marin, cu fucsia-ul si albul plantelor agatatoare asemanatoare leandrului si cu verdele viu al palmirilor falnici. Deci da, Blue Fountain, o eticheta pentru ce am descris mai sus. www.hotelbluefountain.eu

PhotoGrid_1408827646191

PhotoGrid_1408827707668

IMG_0467

Am luat “o alta masina” decat cea de care abia astept sa povestec, si anume un passat. Am mers in…recunoastere. Imaginea mea asupra insulei se stabiliza incetul cu incetul. O scoarta groasa de istorie si falnicie, sub care se ascund semne de viata contemporana. E un loc unde desi sunt multi oameni pe timpul sezonului, nu au reusit si nu cred ca vor reusi sa distruga eternul triunughilui de pamant.

PhotoGrid_1408827876034

PhotoGrid_1408827934375

PhotoGrid_1408828038400

In Agia Marina, statiunea lângă care se afla hotelul (o sa ii spunem BF), sunt terase mici, una langa alta, invaluite în caldura dogoritoare a amiezii. Apropo, a baut cineva Fanta albastra la doza?! Eu da… si ma asteptam sa fie mare lucru dar nu e. E doar Fanta de portocale… fara acid. 🙂

PhotoGrid_1408827786021

In a doua zi am mers la manastire. Manastirea Sfantului Nectarie. Un om cu o istorie post-mortem stupefianta. Majoritatea sfinților au ajuns sa fie canonizati pentru cele infaptuite in timpul vietii. El a ajuns sfânt datorita a ceea ce a făcut dupa moarte. Se spune ca nu exista om sa nu fi emers la moaștele sale si sa nu fi fost vindecat. In special cei bolnavi de …boala secolului 21. Manastirea? Un monument al lumii, zic eu, tăiat dintr-o carte de povesti, învăluit inca in atmosfera bizantina a vulturului cu 2 capete. Lângă biserica mare, de lângă drumul in serpentine, sus pe deal sta casa unde a locuit Nectarie. Pastrata de parcă ar fi fost lasata pustie doar de ieri. Tot acolo, cele 100 de volume imense ale enciclopediei complete, contemporane lui, legate in piele de diferite nuanțe, si numerotate in auriu. Fascinant… Tot in incinta manastirii imense, un copac antic, mare si incredibil de…viu. Îi poti simți energia doar uitandu-te la cer printre ramurile lui.

PhotoGrid_1408828114840 PhotoGrid_1408828210556

Plecand de la manastirea impunatoare si linistita, vad un fluture. Stefan era cu telefonul in mana. Am stat cu gura cascata un moment, dar el a actionat imediat si a fotografiat minunea… un fluture rar, imens si bătrân. Sincer, ceva ce foarte rar poti sa vezi…(Google proved this)

PhotoGrid_1408828273299

IMG_0503

Zilele urmatoare, impreuna cu cei cazați la BF (toti cunoștințe cu stefan etc.) am facut un trip spre Moni. O insulita foarte mica in sud-vestul Aeginei, la o distanta de 7-10 minute cu o barcuta de viteza. Pe Moni am gasit o rezervatie neingradita, naturala, de caprioare, cerbi si pauni. Pauni sfiosi vreau sa zic, caci niciunul nu si a desfacut coada!

PhotoGrid_1408828535639

PhotoGrid_1408828478840

PhotoGrid_1408828407876

 

PhotoGrid_1408828888476

PhotoGrid_1408828961486

PhotoGrid_1408828626494

Urmatoarea zi ne-am dedicat lui Ten. Un BMW seria 7 din 2002 cu o tehnologie de varf si un confort superb pentru acum. Dar oare cum a fost in 2002 daca si acum e fascinant? Este o editie speciala, long edition. A fost foarte bine întreținută de atunci si pana acum. In 5-6 secunde atinge 100km/h iar sunetul este inconfundabil…defapt nu. Seamana cu avion in decolare 🙂 . Trapa ne-a ajutat mult in munca noastra de desoperire a peisajului. Sa nu mai spun in munca noastra de observare a lunii sangerii. Dar ajungem si acolo… masinile sunt marea mea pasiune si realizeaza mare parte din motivul carierei mele, care acum este la început. Fac o paranteza din povestea articolului sa spun ca incepand cu modelul BMW 745 Li deschid o noua categorie in acest site, unde vreau sa impartasesc din punct de vedere tehnic, pasiunea mea despre cele ce se numesc automobile. Consider masinile a fi bucati de arta, izvorate din pasiunea oamenilor pentru control, viziune si putere. De altfel, imi declar punctul de vedere personal, impotriva folosirii sau admirarii masinilor doar din punct de vedere estetic. Da, oamenii au creat masini frumoase si deseori slabute. Dar tot oamenii au creat adevarate inovatii care si-au pastrat designul perioade lungi de timp in care alte companii au castigat doar promovand ambalajul si nu esenta.

PhotoGrid_1408829016806

PhotoGrid_1408829065887

PhotoGrid_1408829352065

Totusi, sa revenim la descoperirea Aeginei. Pe drumul nostru torid si pustiu din sud-estul insulei, am gasit in spatele unor bolovani si in fata unor tufe, o camioneta veche dar nu abandonata (caci se afla pe o proprietate). Superba. Timpul parca a modificat-o dupa propriul gand. Nu mi se pare invechita, mi se pare… versiunea Time 2.0 :)) Un decor creat fara intentie, poate din neatentie…

PhotoGrid_1408829272064

Da. Cam atat s-a putut face in Aegina pe timpul zilei. Sigur, mai socotim si baia in mare, statul pe plaja etc. Si atunci, daca ce a fost de vazut in mare parte ziua, s-a vazut, am schimbat umpic locatia si am mers in Atena. Am mers si am venit cu vapoare si feriboturi…mari. Mari pentru mine care nu am mai fost asa sus deasupra valurilor marii si albastrului infinit. Cele 4 vase diferite, dar de aceleasi dimeniuni aproximative, apartin Hellenic Seaways, o companie mare de pe Marea Egee. Vorbim deci despre: Phivos, Achaeos, Posidon Hellas si Artemis. Hm, cam toate sunt la fel, dar cel mai luxos, curat si de lunga durata, este Achaeos. Totusi, si Phivos este drăguț… din dorinta de a compara, fiecare latura Aegina-Pireus o faceam cu alta nava.
Experianta mea cu primele nave mari pe care am fost, a fost foarte frumoasa… valurile albastre, marea abisala si spuma imaculata, pascarusii din urma navelor, delfinii din departare si navele abandonate de pe coastele indepartate, au facut in mintea mea o imagine pe care nu o voi uita prea repede. Frumos.

PhotoGrid_1408829417076

IMG_0506

IMG_0933

PhotoGrid_1408830427902

PhotoGrid_1408829546908

PhotoGrid_1408829497744

Eh, in Atena, e alta poveste… un oras cat o tara, oameni mulți, atmosfera sufocanta. Toata lumea ma atentiona ca ma voi pierde iar eu refuzam sa cred. Pot sa recunosc ca cel mai bine dezvoltat simt al meu este localizarea. Localizarea, impletita cu memoria fotografica si cu cunostiintele geografice, face in asa fel sa nu ma pierd niciodata si sa am o foarte buna orientare in spatiu. Si sunt foarte mandra de “GPS-ul meu incorporat” cum ar spune Stefan. Deci, multi mi-au spus ca Atena are drumuri incurcate si ca nu e de noi acolo. Gresit, as spune. E doar un oras mare, prea mare, extins si imbrobodit cu de toate: firme peste firme, magazine prea multe, cafenele in prostie etc. Dar drumurile s.a.m.d., sunt perfect ok. Nu e cel mai simplu oras dar e acceptabil, vorbind de trafic.

Centrul Atenei este minunat… Acropolele la 1km distanta, sus pe deal in varf, si piata la baza dealului… stupefiant. Monasteraki este centrul de magazine, terase si locatii de la baza dealului Acropolelor. In mijlocul pietei, o manastire de … 5x5m. De aici si denumirea centrului: “micuta manastire”=Monasteraki. Aici…oh doamne, aici, am facut muuuulte cumparaturi. Anticipasem reducerile marilor magazine asa ca am venit de acasa cu un bagaj imens efectiv! Dar…aproape gol, ca sa il pot umple cu multitudinea de haine cumparate. In total, vreo 60 si ceva de articole.

Nu ne-a ajuns o zi in Atena asa ca am venit si a doua, si a treia. Unde? La HMM. Hellenic Moto Museum. Un museu al masinilor din 1800 pana in prezent, o hrana pentru pasiunea mea pentru obiectele pe 4 roti, o cladire cu 3 nivele pline ochi de masini. Si ce masini…

PhotoGrid_1408829627463 PhotoGrid_1408829686331 PhotoGrid_1408829773526 PhotoGrid_1408829982448

Aceasta sunt eu… atat de mare pe langa unele dintre primele masini frumoase…

PhotoGrid_1408829916112

Preferata noastra totusi: Lamborghini Espada. O vopsea inconfundabila albastra-violet, cu interior care ar fi full-option si la ora actuala, invelit in piele rosie de o calitate radianta. 574 de modele produse, doar cateva existente la ora actuala in lume, doar un numar infim in aceasta stare… ca noua:

PhotoGrid_1408829827577

Cand am parasit museul, doamna de la ghiseu ne-a spus ca acest muzeu este defapt, parte din colectia proprie al unui domn. Am ramas cu gura cascata. Ce om… si ce pasiune pentru masini… Theodore Charagionis

Seara, intorsi la BF, eram mereu rasfatati, ca si la mic dejun si la pranz de altfel, cu o bucatarie extraordinara, pregatita de altfel de o femeie extraordinara. Tot staff-ul de la BF este format din oameni pe care nu ai cum sa îi uiti, oameni plini de calitati care te fac sa te simti important. Si reusesc asta cu fiecare client. Lumea e plina de oameni normali, dar asta, doar ca sa ne dam seama ce inseamna un om dintr-o bucata cand il vedem. Iar aici, e plin de oameni “de calitate”, care merita tot respectul si admiratia mea…

Un lucru pe care l-as schimba la mine daca as intalni un pestisor auriu?? As vrea sa pot manca fruncte de mare si pesti. Consider acest tip de mâncare ca fiind luxuriant si frumos, dar… nu pot sa le manc, abia daca le pot gusta… nu-mi plac… si regret asa mult… Dar lui Stefan ii plac, poate prea mult. El a mancat asa ceva:

PhotoGrid_1408830031796

Dupa cina cea fastuoasa de la BF, mergeam in port. Aegina port. Noaptea, pe serpentinele inguste si aventuroase, sub lumina lunii pline, albastre si sangerii, spre port. Portul noaptea se transformă: tot ceea ce e istoric dispare, barcutele mici de comerț se acund. Apar yacht-urile impozante ca Naughty by Nature sau Lady Katerine. Se aprin luminile si se lasa barierele. Masinile lucioase se opresc langa yacht-uri, in parcarile de pe docuri, iar oamenii circula. Circula si misuna intr-un oraș schimbat peste seara, cu o viata de noapte înspăimântător de… activa. Prima si a doua imagine, ziua. A treia si a patra imagine, noaptea! Am gasit chiar si un club identic cu No Name din Timișoara: Inn on the beach.

PhotoGrid_1408830225198

PhotoGrid_1408830290113 PhotoGrid_1408830354258

IMG_0756

Dar da, tot ce e frumos dispare sau ne este dat sa il atingem prea putin…
Dupa toate cele ce am vazut, gustat sau simtit, ne întoarcem relaxati si… cu idei de afaceri in Romania. Avionul…ah, una dintre activitatile mele favorite…

PhotoGrid_1408830109857

PhotoGrid_1408830166056

In dimineata urmatoare, am fost întâmpinați de soare si de aniversarea celui un an jumate petrecut impreuna.

IMG_20140819_111829 DSC03095

Am lipsit de pe blog cateva luni. Despre mine? Am dat bacalaureatul si l-am trecut cu medie mare. Am intrat dupa admitere, la Drept, la buget si abia aștept sa ma descoper pe mine “the young adult”. Incep toamna in forta, cu forta de munca in propriile planuri, cu învățăturile dintr-o perioadă încheiată a vieții si cu speranta uneia noi.

I was off, but now I’m back.
Love, Roxi.

Leave a Reply

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
wpDiscuz
%d bloggers like this: