Play here:

”They invented hugs to let people know you love them without saying anything.” -Bil Keane

La fel aș explica apariția buchetelor de flori… sunt 99,99% sigură (deși nu am un argument istoric pe care să mă pot baza) că au fost create pentru a putea exprima iubirea fără ajutorul cuvintelor. Mai sunt de altfel la fel de sigură că trandafirii au fost creați pentru a ne reaminti mereu că ceea ce este frumos și merită, nu se obține niciodată ușor… Dar întrebarea mea se pune astfel:

Dacă oamenii iubesc trandafirii și în același timp această floare este preferata multora dintre noi, înseamnă că am ales să învățăm cum să se apărăm de țepii acestuia sau cum să scăpăm de ei, în loc de a-i lăsa să ne limiteze în apropierea noastră de această floare… Atunci, de ce nu procedăm la fel și cu iubirea? De ce atunci când ne îndrăgostim de o anumită persoană, iar mai devreme sau mai târziu dăm de greutăți, ne îndepărtăm rapid, în loc de a găsi modalități de a ”scăpa” de acele greutăți?

Din păcate cred că știu care este vinovatul numărul 1 care ne împiedică uneori să trăim iubirea la maximum… care ne face să ne speriem de „țepii” iubirii în loc să învățăm cum să îi evităm sau menajăm. Este vorba despre ego. Ego-ul ne face uneori să nu mai asemănam iubirea cu o floare în toată splendoarea ei, ci să o considerăm un efort prea mare sau o provocare imposibilă. Pentru că vedeți voi… iubim trandafirii indiferent de țepi, dar fugim de persoane la primul spin… Din punctul meu de vedere este limpede că ceva ne influențează să acționăm astfel, iar acel ceva ne este sădit în cap de către societate. Acel ceva ne spune „lasă, dacă mă iubește mă iubește și așa fără să fac eforturi” sau „dacă nu îi convine să plece, are balta pește”. Acel ceva trage o linie între cei care ajung la „trandafir” și cei care „se sperie de spinii săi”. Ego-ul și ușurimea pe care ne-o sădește societatea în a ne lăsa păgubași în fața primilor spini care apar în iubire ne distrug șansele la fericire și împlinire.

Și totuși… există o rețetă pentru cei ce vor să provoace iubirea și nu să fugă de ea. Se numește „Gesturi mărunte”, iar ingredientele ți le spun acum: din când în când, după ce este a ta sau al tău deja, se ia puțin timp liber pentru a preîncălzi cuptorul și se adaugă una-două gesturi mărunte asezonate cu un gând sincer. Se servește la cald în doi și are efect de sațietate de durată, uneori ținând de foame luni de zile.

Vorbind pe șleau acum, uităm, furați fiind de agitația cotidiană, să ne mai exprimăm iubirea unul față de celălalt, uităm să mai re-cucerim ce este deja al nostru și uităm să apreciem faptul că o persoană are ochi doar pentru noi…

Am o întrebare, în special pentru persoanele care formează un cuplu: Când este ultima dată când ai oferit flori partenerei/partenerului tău, fără motiv? Oh… ridică un semn de întrebare faptul că m-am referit și la partea masculină ca fiind îndreptățită să primească o floare fără motiv? Nu cred… pentru că vedeți voi, presupunem că bărbații oferă flori, dar nu primesc și nici nu ar vrea, dar câte dintre noi am dăruit un fir de floare unui bărbat? O păpădie măcar? Așa stă treaba și în viață: Presupunerile omoară frumusețea. Vă rog eu, haideți să nu le mai lăsăm, haideți să trecem dincolo de presupuneri, indiferent de domeniu. Propun să uităm de „poate nu o să îi placă” sau de „oare ce va crede” atunci când suntem tentați să procedăm într-un anumit fel. Vorbesc atât despre femei, bărbați, cupluri, iubire cât și despre afaceri sau carieră. Te îndemn ca data viitoare când ai rețineri în a face ceva, să alegi calea mai intrigantă. Dacă nu o vei face, e posibil să ratezi cea mai frumoasă întâmplare din viața ta, iar regretul este mai puternic decât orice. Chiar și în iubire…

Se spune că omul luptă pentru ceea ce nu are, se lasă păgubaș odată ce are și luptă mai mult pentru ce nu mai are. Așadar te îndemn și rog să schimbi ordinea celor de mai sus și să lupți pentru ceea ce ai. Să sfidezi zgomotul orașului și comoditatea și să mai presari uneori efort și atenții mici peste relația pe care o ai… indiferent că vorbim de relația de cuplu, de familie sau de parteneriat. Și relațiile la fel ca și florile, mai trebuie udate și îngrijite, și de fiecare dată, relația, asemănătoare trandafirilor, înflorește și mai frumos. Iar dacă mă întrebi pe mine, nimic nu se compară cu sentimentul de mândrie și de fericire pe care ți-l oferă zâmbetul persoanei dragi.

De multe ori de altfel cădem în extrema cealaltă de a astupa persoana iubită în cadouri multe și nenecesare. Secretul este să te limitezi la ceva. Un singur cadou, o singură surpriză, dar de durată sau cu încărcătură personală puternică. Din dorința de a insufla stil și simplitate în gesturile de apreciere, recunoștință și iubire, a apărut The Million Roses.

O florărie care înseamnă mai mult decât flori, o companie care este mai mult decât o entitate comercială, un brand care răspândește atenții și implicit zâmbete în toată lumea, The Million Roses a ajuns și în Timișoara, în orașul pe care îl iubesc, vreau să îl văd crescând și să-l fac să crească.

Originar din Budapesta, brandul care livrează trandafiri ambalați în cutii de cadou, fie ei naturali sau criogenați (nemuritori), este cunoscut la nivel mondial pentru stilul și prestanța de care au dat dovadă de-a lungul anilor de activitate.

Când am aflat că The Million Roses va deschide două puncte de lucru din 1 Martie și în Timișoara, m-am bucurat enorm! Asta deoarece nu cred că este nimic mai frumos decât un brand care pune în valoare fiecare roză, să poposească într-un oraș al rozelor.

Precomenzile pot fi deja plasate:

online pe website-ul https://themillionrosesromania.ro

pe e-mail: romania @ themillionroses.com / timisoara @ themillionroses.com

telefonic: 0784.883.222 / 0767.222.239

Dacă am reușit să vă insuflu puțin, un 0,1% din ideile mele preconcepute despre iubire și dacă am reușit la fel de puțin măcar, să vă îndemn să faceți o persoană iubită fericită, cu sau fără motiv, atunci aș fi foarte mulțumită… Lumea a devenit prea gri și ne înghite fericirea și iubirea încetul cu încetul… haideți să nu o lăsăm și să dăruim un strop de culoare, cuiva, cândva..

Fotografii realizate de Ervin Boer

Mulțumiri speciale Expressline Timișoara

That’s some kind of inception I would say… A Rose wrote about roses in the city of roses. Ha Ha, how’s that? 🙂

Cu drag,