feat. QuickMobile.ro

Do you want? Play here, and find out what I’m asking you: (listen it util the end, because it’s variable)

„Ce imagine le va apărea în minte, când îți vor auzi numele?”

Sunt câteva întrebări pe care toți ar trebui să ni le adresăm la fiecare mișcare: mă caracterizează? Vreau sa fiu asociata cu acest lucru? Poate deveni acest lucru, parte din amprenta mea personală? Dacă răpunsurile majoritare sunt pozitive, în cazul acestor exemple, atunci ești pe drumul cel bun.

E dimineață, îți cauți ținuta pentru scoală. Să presupunem că îți lipsește inspirația iar tu nu ai de gând sa faci vre-un efort pentru a o găsi. În fugă, alegi o pereche de pantaloni șifonați, să spunem. Chiar dacă tu vei ignora acest aspect, persoanele din jurul tău cu care urmează să te întâlnești te vor ține minte și te vor asocia cu acest clișeu când îți vor auzi data viitoare, numele. Concluzia? Tot ceea ce facem/nu facem/avem/etc, ne reprezintă. Fiecare acțiune, lucru sau inacțiune se adaugă personalității noastre și formează un tot, un complex.

„Fii atent la gândurile tale
Pentru că ele vor fi cuvinte.
Fii atent la cuvintele tale
Pentru că ele vor fi fapte.
Fii atent la faptele tale
Pentru că ele vor fi obiceiuri.
Fii atent la obiceiurile tale
Pentru că ele vor fi caracterul tău.
Fii atent la caracterul tău
Pentru că el va fi destinul tău.” (TALMUD)

Puțin cam spiritual pentru gusturile mele, dar nu cred că există alte fraze care să rezume mai bine ce am încercat eu să explic mai sus. Te-ai gândit vreodată, care ar fi caracteristicile tale dacă ai fi un personaj într-o carte scrisă de cineva care te cunoaște? Eu da, m-am gândit de multe ori, iar în acest articol vreau să îți împărtășesc câte ceva din conservatorismul meu.

Conservatorismul poate fi interpretat în numeroase metode, dar știu sigur că cel după care mă ghidez, nu este unul complet și definitiv. Adică? Atunci când îmi stabilesc o opinie sau un punct de vedere, sunt conștientă, bine documentată și mă decid ca acesta să nu se schimbe decât atunci când concepțiile îmi vor fi răsturnate în mod categoric și bine argumentat. Iar pentru persoana care reușește să facă asta, am un mare respect. Așa se face că foarte puțină lume rezistă să discute cu mine despre politică, de exemplu. În sfârșit, aș vrea să îți povestesc despre obsesiile care încetul cu încetul au început să mă reprezinte:

1. De cele mai multe ori, o decizie bună se lasă foarte mult așteptată… BlackBerry.

Eram în clasa I când am avut primul meu telefon. Era un Siemens cyan, de mărimea unei radiere mai mari, avea ecranul portocaliu și avea Snakes 2 instalat. Visul oricărui copil de 7 ani… Totuși, dacă mă întrebai despre gadget-uri atunci, îți răspundeam exact așa: „Nu știu, eu nu prea le am cu tehnologia.”, pentru că pur și simplu nu aveam nevoie de ea, puteam trăi și fără. Următorul telefon a fost un Nokia 5200 albastru. Avea tastatură slide, avea caști, muzica se auzea bine, dar mai presus de toate, avea ecran colorat. La vremea lui, fusese un must-have. Totuși, nu dădeam 2 bani pe el. De la sfârșitul clasei a VII-a și până la începutul clasei a IX-a de liceu, am avut un Samsung B3410. Pe acesta l-am vrut, l-am vânat, pot spune. Avea internet și tastatura qwerty și imaginea de pe ecran se rotea în funcție de mișcări. În 2011 însă, totul avea să capete sens… Am intrat pe un site unde puteai bifa ce specificații ai dori să aibă telefonul tău, urmând să returneze rezultatele. Am ales tastatura qwerty, pentru că începuse să îmi placă. Am adăugat ecran mare, internet, notificări, etc. Rezultatul la care m-am oprit după comparații? Un BlackBerry Torch 9810. Nu era printre cele mai noi apărute telefoane, era greu când îl țineai în mână, iar viteza de încărcare a paginilor pe net era cam.. nu prea era. Mai mult, aveai nevoie de un abonament special pentru BlackBerry de la 5€ în sus. Nu conta nimic atât timp cât îl doream. Era primul telefon pentru care am avut o afinitate, și de care am devenit încetul cu încetul foarte atașată. Am menționat că era și touchscreen?? BlackBerry nu mai lansase nici un model care să-mi placă, decăzuse dezastruos de pe piață după lansarea liniei Curve, iar telefonul meu începea să se strice (știm cu toții acel termen de 2 ani după care toate se strică). În 2013 am aflat de noul model Z10 de la aceeași firmă pe care o iubisem și care mă trădase, model pe care dacă îl pronunțai suna a ceva extraterestru. În ultima lună din 2013, după ce m-am certat de multe ori cu mine însumi pe întrebarea „Și cum vrei să renunți la tastatura qwerty, după așa o istorie?”, am ajuns la o concluzie: Mi se pusese pata. Îl vroiam cu orice preț! Aveam să îl cumpăr în Ianuarie anul viitor, de ziua mea. Ștefan însă, în ultimele 2 săptămâni până la Crăciun, își bătuse joc efectiv de sufletul meu îndurerat de așteptarea până în aveam să mă văd cu un Z10 în mână. Spunea că avea să îmi cumpere un cadou, nimic special, dar vroia să jucăm un joc până în ajunul Crăciunului în care el îmi dădea o dată la câteva zile un indiciu despre cadou, iar eu trebuia să îl ghicesc. Îmi aduc aminte foarte clar, primul fusese „p”. Numele cadoului începea cu p. Vag, orice poate începe cu p. La scurt timp îmi spusese că „merge. Merge?! Era oare o pisică? Nu, nu are cum, chiar dacă știe că…îmi plac…? Nu avea cum… Cum afară începuse să ningă aproape de 24 Decembrie, am avut o discuție aprinsă în care el încercase să mă convingă să patinez, să îmi cumpăr patine, implicit. Atunci mi-am spus, STAI! Speram doar că nu avea de gând să îmi cumpere patine, care încep cu p, care merg și pe care le urăsc și puteau să îmi distrugă Crăciunul. După câteva zile, Ajunul Crăciunului bătuse la ușă. Aveam în sfârșit să descopăr cadoul pe seama căruia fusesem atât de tachinată. Pe scurt, am sfâșiat ambalajul cadoului primit și am rămas înmărmurită, simțindu-mi zâmbetul fals pe care îl afișam în acel moment. Sub ambalaj era o cutie de la Philips, în care era o Placă de Păr, care obviously ar trebui să meargă. Nu ar fi fost o problemă dacă nu aveam deja una pe care o iubeam mult și care era și violet. În concluzie, eu aveam deja o placă de întins părul, perfectă, pentru ce mai îmi cumpărase una?? Am deschis cutia, în interiorul căreia era o altă cutiuță mai mică. În cutiuță, Z10 (Phone, îți merge telefonul?). Genunchii îmi erau moi, îmi simțeam lacrimile de fericire și nervi pe obraji și toate celelalte sentimente amestecate într-un vârtej cumplit. De atunci și până acum, eu și Z10 suntem nedespărțiți, pentru că știe cum să se comporte într-o relație și știe să mă surprindă la fiecare pas.

About Z10: primele luni au fost groaznice. Avea erori la fiecare pas, sacada, se stingea, notificările nu intrau cum ar fi trebuit în Hub etc. După resuscitări cu scoaterea bateriei de nenumărate ori și update-uri nesemnificative de sistem, am început să ne înțelegem mai bine. Defapt, devenise perfect, într-un cuvânt. Și nu obișnuiesc să exagerez, fapt pentru care trebuie să repet: mă surprinde în fiecare zi cu ceva nou, chiar dacă acuși va împlinii 2 ani de când îl am în posesie. Tastatura virtuală de pe Torch avea nenumărate bug-uri, în schimb tastatura virtuală a lui Z10 merge impecabil, predictibil, cuvintele putând fi „aruncate” în mesaj, la propriu. Ecranul are culori mai frumoase decât orice alt telefon am văzut, etc, pentru că nu îmi va ajunge această pagină să îl descriu complet.

De ce mă reprezintă? Pentru că este tot ceea ce însemna business. Mă menține în ritm toată ziua, e construit pentru firi organizatorice și perfecționiste, e complicat și personalizat. Nu este un telefon simplu, pentru că nici eu nu sunt. Nu este un telefon care să se regăsească în topurile vânzărilor, pentru că nu este ceva usual. Este diferit și este construit cu suflet. Cei de la BlackBerry au mizat totul prin creația lui, și-au mizat reîntoarcerea pe piață și reputația. RIM a lăsat de la ea, a renunțat la o parte din ceea ce făcea BlackBerry un circuit închis între utilizatori și (scrâșnind din dinți) au reușit să creeze o perfecțiune. O perfecțiune tehnologică cu care m-am identificat și pe care am acceptat-o să mă reprezinte. Este un telefon care a ridicat standarde și care a fost creat cu tradiția BlackBerry de a fi de ajutor numai unei categorii de utilizatori. Concluzia? Am crezut în acest brand de care mă atașasem și am ajuns să devin obsessed about it. Nu sunt absolut deloc o fire fanatică, fapt pentru care nu am modele de viață. Totuși, există până acum doar câteva excepții de la regula auto indusă. Aceste excepții se pot numi obsesii și sunt în număr mic, because you know, keep it simple. Pentru mine, să îmi placă ceva deosebit de mult și să mă identific cu acel ceva (fie el brand, obiect, percepție), înseamnă că automat și acum și altădată, voi respinge implicit, afectuos vorbind, tot ceea ce provine de la concurența acelui ceva. De exemplu: Nu aș putea avea niciodată un telefon fabricat de altcineva decât de BlackBerry. Poate fi considerata o urmare a loialității sau o mentalitate de tip vechi, dar sunt de părere că ar trebui să facem sacrificii pentru ceea ce ne-a făcut odată să fim fericiți și să acordăm șanse multe de reabilitare în detrimentul aruncării la gunoi. Iar aici mă refer și la lucruri și la persoane…

2. Pe scurt, alte obsesii care îmi compun cartea de vizită:

Pantofii cu toc. Împlinesc 7 ani de când umblu non-stop cu pantofi cu toc. Laude, avertismente sau critici, am primit destule. Niciuna nu mi-a răsturnat percepția, aceea conform căreia pantofii cu toc și mersul pe ei sunt o artă. „Pantofii cu toc sunt disciplină pentru corp și stil.” – RR. (punct)

Rujurile. Privesc machiajul în întregul său din două puncte de vedere: 1. Machiajul te poate bate cu propriile arme dacă îți pui întreaga imagine, a ceea ce ești tu cu adevărat, în slujba lui. Pe scurt, spunea cineva: „baieți, stabiliți-vă prima întâlnire la piscină.” 2. Machiajul poate fi, în sens invers, o artă. De când eram mici ne plăcea să fim pictate pe față la diferite ocazii, nu e așa? Arta machiajului, spun eu, este un instrument pentru cei care știu să evidențieze cele mai frumoase trăsături ale femeii (evidențiere ≠ ascundere). Este menită să te facă să te simți mai încrezătoare în tine sau să te distreze uneori cu machiaje stridente, dar în nici un caz să ascundă ceea ce ești cu adevărat. Revenind la specia rujurilor, am câteva modele care îmi plac, însă nu am descoperit încă brandul favorit. Poate ar fi fost Sephora dacă toate modelele ar fi fost la fel de calitative, poate ar fi fost MAC dacă nu s-ar fi pretat la a avea drept modele pe Miley sau pe Rihanna, sau poate ar fi fost chiar Avon, dacă calitatea foii lor de revistă ar fi relevat adevăratele nuanțe ale produselor. Îmi plac și folosesc toate aceste branduri, deși nu mă pasionează niciunul întru totul. Nuanțele și edițiile preferate de la aceste branduri, care îmi plac cel mai mult, s-au lăsat fotografiate și ele, în imaginile de mai jos.

Agenda. Am avut una de când eram mică. Completă, incompletă, mâzgălită sau ordonată, a fost acolo să-mi ofere siguranță și încredere atunci când credeam ca nu le mai am.

Gadget-urile. Unele sunt inovative, altele sunt complet nefolositoare sau nu au un scop bine determinat. Cu toate acestea, mulți dintre noi ne lăsăm vrăjiți de ele. Consider că sunt jucării evoluate, cu toate că dacă ar fi să am tot ce am acum și să mă reîntorc în trecut aș rămâne fidelă păpușilor Barbie și stilului de joacă sănătos. Cu toate acestea, I’m a gadget-lover, de la camere foto până la… mini-obiective. Sunt sigură că ai asistat la ultima modă fish-eye-lens, nu-i așa? Dacă îți plac și ție și vrei să oferi efecte relativ noi pentru fotografiile tale, îți spun un secret: Eu le-am cumpărat în Iarnă de aici dar încă le mai poți cumpăra și tu: CLICK AICI! Implicit, aș vrea să vă povestesc puțin despre QuickMobile.ro. Tableta mea brownie mi-am cumpărat-o acum 2 ani de pe un site, cardurile de memorie de pe altul și tot așa…până când am descoperit QuickMobile. L-am descoperit de BlackFriday când m-am răsfățat cu o mega-comandă pe site-ul lor, fiind precedate de multe altele. Au prețuri oneste și când au reduceri sunt reale, dar mai mult decât atât, pe mine m-au câștigat client fidel prin altceva: prin stil. Aceasta companie ridicată de la 0, tind să cred, s-a ridicat din dorința de a oferi totul la calitate maximă, așa cum celelalte magazine de gadget-uri nu au făcut. Când am intrat prima dată pe site, mi-am imaginat că va fi la fel de încurcat și de dezordonat ca și celelalte din acest domeniu. Am avut însa surpriza să constat ca acel cineva care se ocupă de imaginea firmei, de design-ul și programarea website-ului lor, știe ce face. Prima pagină arată ca și pagina unei reviste de modă, folosesc culori cu măsură, fundalul fiind simplu și alb, iar fonturile sunt de tip magazine/serif. Sincer, când mă uit printre ultimele lor noutăți mă simt ca și cum aș naviga pe un blog stilat. Concluzia? Un site profesional, de la amprenta mărcii lor pe ambalaje și până la serviciile echipei din spatele brand-ului, un site lightweight, clean și de calitate.

My business cards, the basic things that defines me:

 

Așa că, spune-mi: care sunt obsesiile tale care te definesc?

P.S.: Nu uita să completezi chestionarul de 2 minute, pentru că așa mă poți ajuta să aduc acestui blog aportul de elemente pe care dorești să le vezi mai des 😉 CLICK AICI