Îmi place melodia de mai sus! E așa.. sarcastică, perfectă pentru o dimineață de vară în care doar ce te-ai trezit, iar părerile oamenilor te lasă rece.
Astăzi vorbim despre sport și despre istorie, mai exact, despre istoria americanismului trening. Venind ca o continuare a seriei de articole despre sport, povestea de astăzi se învârte în jurul a ceva ce tatăl meu adoră: costumul sport.
Înainte de toate, să rumegăm ce spune Wikipedia despre acest tip de îmbrăcăminte:
[infobox color=”#fff7f9″ textcolor=”#000000″]Treningul (numit uneori foiță) este un element de îmbrăcăminte, format de obicei din două părți – bluză/jachetă și pantaloni. Inițial a fost destinat utilizării în jocurile sportive, fiind în special purtat peste echipamentul de competiție (dar și în timpul exercițiilor de încălzire, pe vreme rece etc.) și dat jos în timpul jocului. În ultimii ani, însă, a început să fie purtat și în alte contexte. Dacă la începutul anilor ’70 treningurile aveau o croială standardizată, o gamă mai largă de modele cu o linii elegante și moderne a început să apară pe la mijlocul acelui deceniu. Erau fabricate din materiale strălucitoare și în culori vii, pantalonii având croiala tipică – foarte strâmți în zona bazinului și trapezi. În filmul «Game of death», Bruce Lee poartă un faimos trening galben în locul costumului tradițional de lupte. Actorul a vrut să demonstreze că jeet kune do este un stil modern și practic de luptă, spre deosebire de vechea și tradiționala artă kung fu. În anii ’80 a început fabricarea treningurilor de bumbac. Este adoptată o croială mai largă, dând senzația formelor umflate. De asemenea începe să le fie încorporată și gluga. Treningurile din nylon încep să fie utilizate mai mult prentru jogging și breakdance, având acum exteriorul fabricat dintr-un nou tip de material, mai strălucitor și mai mătăsos: poliamidă trilobară. La începutul anilor ’90 modelele s-au diversificat din ce în ce mai mult, căutând să țină pasul cu moda. Jacheta de trening însă, începe să fie purtată din ce în ce mai rar, ceea ce nu se poate spune despre pantaloni. Fie din bumbac, fie din nylon, aceștia sunt purtați în continuare, în diferite contexte. Spre sfârșitul anilor ’90 încep să apară jachetele cu mâneci detașabile și diferențierea între treningurile utilizate în sporturi și cele purtate ca îmbrăcăminte obișnuită. De asemenea devine din ce în ce mai rară purtarea unui costum de trening, elementele componente fiind utilizate de obicei separat.[/infobox]
Din punctul meu de vedere, treningul a fost ceva ce toți am purtat odată, în generală cel puțin. Era o rușine să nu porți un trening complet la ora de sport, nu…? Acum însă, la generațiile noi lucrurile nu mai stau la fel. Poate din cauză că fetele (la băieți lucrurile au rămas cam la fel) sunt mai dezvoltate și poate din cauză că pantalonii de trening au decăzut în favoarea colanților. Altfel, nu-mi explic…
Oricum ar fi, eu încă port acest „ozn al noilor generații” în cadrul mai multor activități, în special dimineața când este răcoare sau iarna, uneori și toată ziua. Sunt atașată emoțional de treninguri din cauză că am crescut cu ele, mereu având unul frumos acasă și pentru că am avut ocazia să-i descopăr avantajele în copilărie, fără prejudecăți. Nu l-am purtat, nu îl port și nu îl voi purta niciodată pe stradă în loc de haine casual, cel puțin nu înafară de cei 100 de metri pe care îi fac de la mașină și până la sală. Îl port acolo unde este parte integrantă din peisaj, la alergat sau în vacanțele reci de la sat, unde mobilitatea este un must. Nu de struguri, ci o necesitate.
Pe sub un astfel de trening funcțional, ascund cu ușurință colanții scurți sau lungi de sală și topul strâmt aferent. Astfel, scap de a mă schimba cu totul în vestiar și scap de disconfortul de a îmi croi loc printre femeile care acaparează tot vestiarul după antrenament. Un fel de „work smart, not hard”. 😉
Ah, și înainte să uit, vă invit pe Facebook unde, împreună cu Uniconf vă oferim 2 vouchere a câte 50 de lei fiecare, ca să vă alegeți ce piesă de lenjerie vă doriți de la ei de pe website! Postarea, AICI!
Sunt foarte curioasă cum vedeți voi treningul și cum îl utilizați, ce vă inspiră să faceți și ce amintiri vă leagă de el… Așadar, dacă aveți chef de discuții haideți jos la comentarii să depănăm amintiri.
Yes, please!
