Majoritatea oamenilor se gasesc mereu in așteptarea a câte ceva. Fie că este vorba de un spectacol, un eveniment din viata sau un episod dintr-un serial, ei îl așteaptă.

Sunt genul de persoană care mă ghidez dupa motto-ul make it happen! , de aceea iubesc planificarea, aranjamentelele si momentele. Imi planific ceva ce imi doresc, ma pregatesc pentru acel ceva si fac cate un aranjament in fiecare zi doar pentru a omorî asteptarea a ceea ce este planificat. Asteptarea ma omoara, pentru ca fiecare moment care ma desparte de ceea ce vreau trezeste in torace o durere surdă… deci daca ea ma omoara pe mine o omor si eu pe ea 🙂
Acum aproximativ 10 luni, impreuna cu Stefan am planificat o vacanta de 11 zile in Grecia. Stabilisem data si toate detaliile aferente. Nu era prima data când el fusese acolo, insa eu nu mai văzusem Grecia pana… in acest an. Asteptatea a luat sfarsit, vara lui 2014 a venit iar noi am plecat in Grecia. Unde? In golful Atenei, pe o insula cu incarcatura istorica puternica. Imaginati-va un triunghi cu varful in jos, cu laturile de aproximativ 8km. Insula se alfa pe taritoriul marii Egee, la o distanta de 40 de minute stabatuta cu ambarcatiuni de viteza.

Am ajuns in Grecia cu avionul. Este cea mai buna varianta de transport, avand in vedere conditiile de trafic din vara. Am luat aeronava din Serbia, Beograd. Un Airbus Industrie 319. Pana in Beograd, am mers cu masina, un total de 2 ore si jumatate. Avionul a zburat aproximativ o ora si 40 de minute. Serviciile de la bordul aircraft-ului AirSerbia au fost ireprosabile.

image

image

PhotoGrid_1408827226379

PhotoGrid_1408827129758

Odată ce am ajuns in Atena, am luat un taxi pana in port. Desi pe aparat, nu costa mai mult de 35 de euro, taxiurile din aeroport pretind in jur de 45-60 de euro pentru strabaterea traseului. Deci daca va gândiți sa urmați traseul descris de mine in aceasta vacanta, atentie la taximetristi impostori. Exista si o vatianta mult mai ieftina si foarte buna, si anume autobuzul expres Aeroport-Port Pireus. Biletul costa 5€. Desi merge foarte repede autobuzul, avand o banda speciala de mers, drumul va fi la fel de lung. Atena este un oras deosebit de mare, avand o populatie de 10 milioane de locuitori…adica aproximativ jumatate din populatia Romaniei. Este un oraș foarte extins, intinzandu-se de la mare pana in vaile dealurilor ce îi inconjoara periferiile.

In port, am dat nas in nas cu o căldură stupefianta. Pur si simplu am simtit ca nu se poate respira, aerul fiind cald, uscat si… poluat in zona capitalei. Am așteptat in port cam 40 de minute dupa Flying Dolphin. Aegean Flying Dolphins sunt niste ambarcatiuni de mărime mica, avand o capacitate de aprox. 100 de pasageri maximum, de viteza mare. Prețul unui bilet dus Pireus-Aegina este de 13€. Trebuie sa marturisesc ca eu nu mai fost pe o barca, vapor sau orice altceva pulteste desrupra vaurilor marii, pana acum. Simteam in momentul in care ambarcatiunea se apropia de debarcader cum imi creste neliniștea si cum se imprastie adrenalina in corp. Abia asteptam! Delfinul a plecat spre insula, iar eu eram la bord. Cand a parasit teritoriul portului am simtit cum viteza a inceput treptat sa zguduie peretii bărcii. Cand am privit pe fereastra am spus: “Dumenzeule! Barca asta chiar zboara!” De la viteza si datorita designului aerodinamic, botul barcii s-a ridicat si taia valurile rapid, aruncand stropi pe ferestrele groase. Eram acum la o distanta de 3 metrii desupra valurilor nervoase. In departare se vedeau sarind, delfini…

PhotoGrid_1408827458898

PhotoGrid_1408827555415

Ajunsi in portul Aegina, am urcat in masina care ne astepta. (Oh, abia astept sa ajung la partea aceea). Dupa un drum de 20 de minute, am ajuns in partea opusa portului, in Agia Marina. Aici se afla hotelul in care am stat, hotel Blue Fountain. Nu as fi putut gasi un nume mai bun. Este ca o oaza, un petec de paradis in mijlocului unui etern uscat. Insula are un peisaj tulburator: dealuri, oaze, un oraș mereu viu, stațiuni uitate, statiuni fantoma, statiuni de lux. Palmieri la baza, pe plaje si in statiuni si pini si chiparosi in varf. Dar de la baza pana in varf, uscat. Iarba vesteda si perena… peste tot, ca marii paznici, fistici si maslini, plante cu o varsta de o poti citi in scoarta pietrificata. Si totusi, vechimea bucății de pamant pe nume Aegina, e umbita de oazele cu albastrul marin, cu fucsia-ul si albul plantelor agatatoare asemanatoare leandrului si cu verdele viu al palmirilor falnici. Deci da, Blue Fountain, o eticheta pentru ce am descris mai sus. www.hotelbluefountain.eu

PhotoGrid_1408827646191

PhotoGrid_1408827707668

IMG_0467

Am luat “o alta masina” decat cea de care abia astept sa povestec, si anume un passat. Am mers in…recunoastere. Imaginea mea asupra insulei se stabiliza incetul cu incetul. O scoarta groasa de istorie si falnicie, sub care se ascund semne de viata contemporana. E un loc unde desi sunt multi oameni pe timpul sezonului, nu au reusit si nu cred ca vor reusi sa distruga eternul triunughilui de pamant.

PhotoGrid_1408827876034

PhotoGrid_1408827934375

PhotoGrid_1408828038400

In Agia Marina, statiunea lângă care se afla hotelul (o sa ii spunem BF), sunt terase mici, una langa alta, invaluite în caldura dogoritoare a amiezii. Apropo, a baut cineva Fanta albastra la doza?! Eu da… si ma asteptam sa fie mare lucru dar nu e. E doar Fanta de portocale… fara acid. 🙂

PhotoGrid_1408827786021

In a doua zi am mers la manastire. Manastirea Sfantului Nectarie. Un om cu o istorie post-mortem stupefianta. Majoritatea sfinților au ajuns sa fie canonizati pentru cele infaptuite in timpul vietii. El a ajuns sfânt datorita a ceea ce a făcut dupa moarte. Se spune ca nu exista om sa nu fi emers la moaștele sale si sa nu fi fost vindecat. In special cei bolnavi de …boala secolului 21. Manastirea? Un monument al lumii, zic eu, tăiat dintr-o carte de povesti, învăluit inca in atmosfera bizantina a vulturului cu 2 capete. Lângă biserica mare, de lângă drumul in serpentine, sus pe deal sta casa unde a locuit Nectarie. Pastrata de parcă ar fi fost lasata pustie doar de ieri. Tot acolo, cele 100 de volume imense ale enciclopediei complete, contemporane lui, legate in piele de diferite nuanțe, si numerotate in auriu. Fascinant… Tot in incinta manastirii imense, un copac antic, mare si incredibil de…viu. Îi poti simți energia doar uitandu-te la cer printre ramurile lui.

PhotoGrid_1408828114840 PhotoGrid_1408828210556

Plecand de la manastirea impunatoare si linistita, vad un fluture. Stefan era cu telefonul in mana. Am stat cu gura cascata un moment, dar el a actionat imediat si a fotografiat minunea… un fluture rar, imens si bătrân. Sincer, ceva ce foarte rar poti sa vezi…(Google proved this)

PhotoGrid_1408828273299

IMG_0503

Zilele urmatoare, impreuna cu cei cazați la BF (toti cunoștințe cu stefan etc.) am facut un trip spre Moni. O insulita foarte mica in sud-vestul Aeginei, la o distanta de 7-10 minute cu o barcuta de viteza. Pe Moni am gasit o rezervatie neingradita, naturala, de caprioare, cerbi si pauni. Pauni sfiosi vreau sa zic, caci niciunul nu si a desfacut coada!

PhotoGrid_1408828535639

PhotoGrid_1408828478840

PhotoGrid_1408828407876

 

PhotoGrid_1408828888476